Dualitatea Femininului - Viața Moartea Renașterea - Cealaltă Femeie- Povestea și Lecția Femeii Schelet

The Skeleton Woman inspired by an Inuit folk tale, re-imagined in the Texas Gulf Coast by PaigeMoore / Beneath the Lillies Canvas Print by Veapalm via Redbubble

Și pentru că toate ni se dezvăluie de mici copii prin povești doar ochi să avem să vedem, urechi să auzim și... înțelepciune pentru a le desluși secretele.. azi am să încep mai întâi cu o Poveste... o poveste pe care am găsit-o în cartea Femeia care aleargă cu Lupii de Dr. Clarissa Pinkola Estes și care a venit spre mine într-o serie de sincronicități că să mă ajute să mă înțeleg, să-mi recunosc natura sălbatică și cine Sunt Eu, Femeia.

 

Povestea Femeii Schelet

"Ea făcuse ceva împotriva voinței tatălui său, ceva de care nimeni nu-și mai amintea. Se știa doar că tatăl ei o târâse până la faleză și o aruncase în mare. Peștii veniseră și-i mâncaseră carnea, îi devorasera ochii. Și ea zăcea pe fundul apei, iar curenții îi clătinau oasele încoace și-ncolo.

Într-o zi a apărut un pescar. De fapt erau mai mulți pescari pe-acolo, dar unul s-a aventurat destul de departe, ignorând ce spuneau ceilalți: să se țină departe de acele ape, căci erau blestemate.

Și iată că un cârlig al pescarului a agățat osul cuștii pieptului Femeii Schelet. "Aha - gândi pescarul - asta trebuie să fie o pradă grozavă!" Își imagina deja numărul mare de oameni ce se vor hrăni din uriașul pește, cam cât timp va dura asta și că nu va mai trebui să revină multă vreme la pescuit. Și în timp ce se chinuia să tragă marele peste, marea prinse să fiarbă, scuturându-i caiacul ca pe un pai, căci cea ce zăcea în adâncuri și era acum trasă la suprafață se lupta zdravăn să se elibereze. Cu cât se lupta, cu atât se înfășură mai mult în firul undiței. Și reușise numai bine să se înfășoare strâns și să fie trasă în sus.

Pescarul se întoarse să-și strângă plasa. Nu văzu craniul care apăruse desupra valurilor. Nu văzu nici micile depuneri de corali care scânteiau în orbitele goale, nici crustaceele prinse între dinții de fildeș. Când se întoarse cu plasa strânsă, tot scheletul ieșise din ape și rămăsese agățat de caiac.

"Aaaaah!" urlă bărbatul. De frică, inima îi sări din piept, ochii i se duseră în fundul capului iar urechile îi luară foc.

"Aaahhh!..." urlă el și-o izbi cu vâsla, aruncând-o în mare. Prinse apoi a lopăta ca un nebun spre mal. Nu văzuse că era încurcată în firul undiței și se sperie și mai rău când o zări din nou: arătarea părea că stă în picioare și-l urmărește. Oricâte zigzaguri făcuse, era mereu în spatele lui rostogolind nori de aburi deasupra apei cu răsuflarea ei, și întinzând  brațele ca și cum ar fi vrut să-l prindă și să-l tragă în adâncuri.
"Aaaaah!" gemu pescarul când atinse tărmul. Sări iute din caiac și, tinând strâns bătul undiței o rupse la fugă. Dar scheletul alb precum coralul încă agățat în firul de pescuit, venea săltând pe urmele lui. Pescarul urcă peste stânci. Femeia schelet, după el... El alerga peste tundra înghețată. Ea, dupa el... In goana turbată el călcă peste carnea lasată la uscat, sfărâmându-o sub mocasini. Femeia-schelet îl urmă însă neclintit. Ba chiar lua din mers cațiva pești uscați și îi infulecă pe loc căci de mult nu mai pusese nimic in gură.   
În sfârșit omul ajunse la căsuța lui din zăpadă, la igluul său, se aruncă prin gura acestuia și întră de-a bușilea înăuntru. Fără suflare, rămase în întuneric, suspinând. Inima îi bătea că o tobă.. ca o tobă uriașă..  În sfârșit, în siguranță... o, da!... mulțumită zeilor, mulțumită Corbului, da!... și preamilostivei Sedna, la adăpost.. în sfârșit.

Dar când aprinse lampa cu ulei de balenă, încremeni. Ea era chiar acolo. Zăcea grămadă într-un colț, pe podeaua de zăpadă, cu un călcai atârnând peste umăr, un genunchi înțepenit între coaste, un picior răsucit peste cot. Mai târziu nu mai știu să spună ce s-a întâmplat. Poate lumina focului îndulcise trăsăturile ei, sau poate că era doar un om singur. Nu înțelegea nici el de ce, dar se simți cuprins de un val de duioșie. Întinse spre ea mâinile aspre și, vorbindu-i încetișor, așa cum îi vorbește o mama copilului ei, începuse să o descurce din firul undiței.
"Uite așa... uite așa..." Începu să descurce firul de pe degetele picioarelor ei, apoi de pe glezne. "uite așa... uite așa..."  și tot descâlci la oase până târziu în noapte. Așeză până și ultimul oscior la locul lui și apoi, ca să nu-i fie frig, o acoperi cu blănuri. Și acum oasele Femeii Schelet erau iar așezate în ordinea firească.
Caută cremenea și aprinse focul cu câteva fire din părul lui. Strânse apoi firul de pescuit și se puse să ungă lemnul prețios al undiței. Din când în când mai aruncă așa câte o privire cu coada ochiului spre femeie, iar ea sub blănuri, tăcea chitic. Un cuvânt nu zicea. Nu îndrăznea. Se temea ca nu cumva să o ia pescarul și să o arunce pe stânci și atunci praful s-ar fi ales de oasele ei.

Bărbatului i se făcu somn. Se strecură sub blănuri și adormi curând. Uneori, când oamenii dorm, din ochiul celui ce visează se întâmplă să curgă o lacrimă. Nu vom ști niciodată din ce vis izvorăște, dar trebuie să fie un vis trist sau un vis în care se exprimă o dorință. Așa s-a întâmplat și cu acel bărbat.

Femeia Schelet văzu lacrima strălucind în lumina focului și dintr-o dată se simți grozav de însetată. Își desfășura oasele și alunecă lângă omul adormit apoi își puse gura pe lacrimă. Această unică lacrimă fu un râu pentru buzele ei însetate. Ea bău iar și iar, până își stinse setea ce o arsese atât de multă vreme.

În timp ce stătea lungită lângă el, își lasă mâna să se strecoare în omul adormit și scoase la iveală inima lui, care bătea că o tobă. Ea se așeza și lovi ușor marginile inimii.
- Bum,bum! Bum, bum!
În timp ce lovea așa, ea începu să cânte: "Carne, carne, carne!" Și pe măsură ce cânta, corpul ei se acoperea de carne. Și ea cânta pentru păr, și cânta pentru ochi, și cânta pentru mâini puternice. Și cânta pentru locul ei dintre picioare și pentru sâni mari, atât de mari, de să te poți înfășura cu ei ca să te încălzești, și pentru tot ce are nevoie o femeie.

Iar când fu gata, ea cânta să scoată hainele bărbatului adormit, lunecă apoi în pat lângă el, și se lipi strâns de trupul lui. Îi puse acum la loc, în piept, toba aceea minunată, inima lui, și astfel se treziră unul în brațele celuilalt, învăluiți în noaptea lor, împreună, dar într-o altă lume, o lume frumoasă și trainică.

Cei care uitaseră ce-i adusese ei nefericirea la început, povestesc și acum că ea a plecat cu pescarul și că au fost hrăniți cu dăruire de creaturile marii pe care ea le cunoscuse cât fusese sub ape. Povestea, mai spun ei, e adevărată, dar e tot ce știu."

 

Cu pași mărunți și siguri, ghidați din interior ne amintim cine suntem. Acesta este calea spre Noi, ca si Intreg.

Dacă El memorează.. Ea este păstrătoarea Memoriei în Apele ei.

În timp ce el te învață cine să fii sau cum trebuie să fii, Ea îți amintește cine Ești.

În timp ce El face, Ea Este.

În timp ce el protejează, Ea își dă voie să fie.

El așează în ordine, căci ea Este Totul.

Iar impreuna sunt un Intreg si Iubire.

În fiecare om trebuie să existe acest echilibru între masculin / mentalul și feminin / emoționalul.

Omul nu poate trăi fericit fără una sau fără alta, pentru că el așa este făcut. Așa este el croit.. are și feminin în el și masculin, indiferent dacă este femeie sau bărbat. Și până când el nu își crează acest echilibrul interior, în Sala sa de Oglinzi, adică viața de zi cu zi, se va putea observa ușor acest dezechilbru, mai ales în relațiile intime cu partenerii lor... sau cu un anumit părinte.

.

Femininul

element Apă

Apa este elementul care reprezintă emoționalul omului și partea sa Feminină.

Există un beci, un subsol al fiecărui psihic al omului în care își aruncă acolo toate cadavrele, tot ce vrea să uite, de care să nu se mai știe.

Acest "subsol" este și fundul mării, al oceanului.. în care te miri ce poți să găsești.. Prin povești, legende, filme, de fiecare dată observăm că în adâncul apelor... al emoțiilor,  se descoperă fie o comoară, fie monștrii, sirene, sau ca în povestea aceasta.. o Femeie  schelet.. Și toate apele, inclusiv lacrimile sunt simbol al emoțiilor, a naturii feminine din om cât şi nemărginitul izvor al creației. Chiar și în mitologia greacă, toate soțiile și mamele zeilor erau Oceanidele..

Și pentru că femeia, femininul este elementul Apă, ea este Memoria a tot ceea ce există. Poate de accea eu cred că Akașa se află în ape.. Chiar îmi amintesc în filmul "What dreams may come" cum la marea bibliotecă... în care sunt păstrate toate dosarele vieților noastre, memoriile ancestrale se ajungea pe apă.. biblioteca fiind înconjurată de ape.

Acel Subsol este plin de Schelete, el conține memoria rănilor unui om pe care le-a uitat sau a ales să și le uite. Acolo se află frangmente din.. Toba sa pe care le-a abandonat cu voia sa sau din.. neputința sa. Subsolul, fundul oceanului este locul în care și-a ascuns și și-a reprimat toate trăirile, toate emoțiile, toate rănile, toate traumele, toate sunt acolo uitate de vreme, ce îi dictează Acum viața și pe care el a ales să nu le mai privească vreodată doar pentru că a fost rănit... Cândva, în Trecut. 

Caruselul Timpului 

Atunci când suntem răniți, sufletul nostru se fragmentează. Bucăți din noi rămân blocate în acel moment, în acel timp, în Caruselul Timpului repetitiv, și lasă în noi o rană profundă, o gaură prin care se scurge și pierdem continuu energie.

Mulți dintre noi ne păcălim singuri crezând că Timpul vindecă.. în schimb timpul doar te face să uiți că ești rănit, și singurul timp care iți face cea mai mare favoare este cel de Acum.

În schimb, Trecutul și Viitorul sunt capcanele prădătorului. Pe acolo te consumă, te devorează de energie cu acordul tău, când îți va scoate în față iar și iar oameni ce îți sunt oglinzi, și care îți vor apăsa rana ce ai lăsat-o tu singur deschisă. Și totul se întâmplă spre binele tău suprem, ca să le observi, să Te Observi şi să Te Vindeci.

De aceea totul este permis şi depinde de tine ce atragi... Tu îi poți atrage pe aceşti devoratori de energie vitală, exact cum o muscă este atrasă de o rană deschisă, de putregai.. de ceva ce miroase a moarte sau mort, tocmai pentru a urma procesul firesc al naturii şi de a ajuta la descompunere, la trasformare. Tocmai pentru a lăsa ceva ce trebuie lăsat... să moară, ca tu să poți să trăieşti.  

Aceste două locuri, trecutul și viitor.. te țin blocat în Caruselul Timpului în care Tu singur te tot învârți până îți vindeci rana și îți înveți lecția. Obişnuiesc să amintesc asta pentru că acest aspect a făcut click-ul trezirii mele şi pentru că puțini suntem cei care am reușit să măiestrim Timpul și să fim mereu Acum.

Ceea ce trebuie să înțelegi este că..  până tu nu trăiești Acum şi nu schimbi asta la tine, n-o să se schimbe nimic.. nici mulțumită zeilor, nici mulțumită Corbului, ... și nici preamilostivei Sedna...

 

 Negarea Femininului

 

Și mulți sunt cei ce își ignoră corpul emoțional. 

Și mulți aleg, ca de acel Schelet.. și de orice fel de emoție să nu se mai atingă nimeni.. Niciodată.. Așa au stabilit..

Fără emoții și sentimente, spun ei că le este "Cel mai Bine".

E ca și cum au decis, ca la un moment dat să nu se mai atingă în veci de un picior..

L-au făcut piciorul lor.. abandonat.. l-au uitat, l-au aruncat.

Așa și-au abandonat oamenii Inimile și au pierdut încet încet toba lor.. Sufletul. 

Și acolo, uitată în străfundurile sale, în apele adânci ale omului, pe tărâmul emoționalului său, trăiește această Femeie fără Nume, Întunericul profund și amenințător de care orice om a fugit cândva și din păcate încă mai fuge.

Subsolul despre care vorbesc, este Femininul din orice bărbat și femeie. Este acea parte pe care unii și-o ignoră, ea este Femeia Schelet din Întuneric de care fug, pe care o resping și o alungă, pe care o consideră o chestiune de slăbiciune pentru că ei toți oamenii "Mari" vor să pară Puternici.

Și toți acești mari oameni și.. puternici sunt de fapt toți.. copii răniți.

În poveste, Femeia este cea rănită, ea este cea fără Toba inimii, a sufletului, ea este cea care își potolește setea cu apele lui, cu apele lui mai vii decât ale ei pentru a se vindeca, iar după ce își vindecă rănile, devine întreagă, devine Una,..  și Viața și Moartea, și este Nouă...  Renaște și uite așa ajung să trăiască când se trezesc o viață fericită pe un alt tărâm. Aceasta ne arată că lumea exterioară se schimbă odată cu tine, iar când tu te vindeci întreaga ta lume exterioară se schimbă și ea.

"Când mintea se opune Vieţii, se ivesc gândurile.
Când ceva începe să fie în conflict cu o părere a ego-ului, se declanşează tumultul emoţiilor."
Fragment din sfidătorul 

Când gândurile omului se opun Vieții.. şi fluxului de A Fi.. Divinul Feminin Intervine prin Femeia Schelet.

Ea este Păstrătoarea Vieții.

Oamenii au prostul obicei să alegă să nu exploreze această profunzime a întunericului din ei, să n-o cunoască niciodată pe această Femeie fără Nume ce îi așteaptă pentru a-i transforma în variante mai bune ca cei de acum, și ea așteaptă în apele lor, răbdătoare,  deși mâncată de vreme, și este gata să omoare pentru Ei, și să îndepărteze tot ce deviază de la calea Luminii Sufletului.

Și oamenii au prostul obicei să fugă de iubire, și de bătaia Tobei lor..

Asta se întâmplă de cele mă multe ori cu masculinul, cu oamenii "mari" și "puternici".. cei care își neagă natura lor feminină, partea lor emoțională.. sentimentală. Sunt atât de răniți încât nu mai vor să simtă o bătaie mai puternică în Toba lor.. și fug și fug mâncând pământul de intimitatea sufletului pentru că le este frică de furtuna din mare și ce ar poate ea să scoată la suprafată.

Oamenii au prostul obicei să se complacă în orice intimități comode unde nu există valuri puternice, și nu pricep că exact furtuna ce le scoate la suprafață schelete care le este și salvarea.

Masculinul

Mental

vorbesc aici despre Element Aer

Deși doream să scriu despre feminin și Femeia schelet, pentru a înțelege echilibrul feminin-masculin poate că este necesar să înțelegem puțin elementul Aer și masculinul.

Când vorbim despre corpul mental, vorbim despre elementul Aer.

Pentru a aduce în echilibru mentalul trebuie mai întâi să facem ordine în gânduri. Ordine în viață, ordine în idei, ordine în relații, să scăpăm de orice bagaj care ne îngreunează, fie că acesta vine din trecut, fie că îl cărăm cu noi pentru o zi de mâine. Trebuie să exersăm să fim aici şi acum. 

Să scăpăm de idei învechite, de idei limitative, să scăpăm de toate acele gânduri care ne deviază de la Acum. Să scăpăm de credințe despre unii sau alții, şi să atingem libertatea spirituală și cea sexuală, care sunt extrem de importante. 

Toate acestea duc la o ordine a minții. 

Pentru a avea Masculinul în echilbru trebuie să exersăm Discernământul.. să nu mai fim influențați de bombardamentul de informații exterioare și să vedem noi singuri singurei ce părere avem despre ceea ce se întâmplă..  fără influențe exterioare.

În mometul în care reușim să coborâm gândirea din cap în inimă, începem să auzind vocea intuiției, și abia atunci putem spune că ne-am conectat la Spirit și Conștiința Universală și am adus în noi Lumină.

Și am ales să scriu despre divinul masculin, pentru că este extrem de important ca atunci când coborâm în adâncurile subsolului să avem o doză de Lumină pentru a ne călăuzi înapoi calea. Iar în momentul în care mintea ne este aglomerată şi ne este întunecată,  puțină lumină mai reuseşte să coboare din înaltul cerului spre inimă prin filtrul unei minți.. astupate. 

Imaginează-ți capul ca o Pâlnie ce primeşte lumină vitală.. energia cosmică... Spiritul,  Chi, sau cum doreşti să o numeşti.. sita prin care aceasta ajunge în corp. Cu cât capul este mai încărcat de gunoaie, cu atât mai înfundată îți va fi pâlnia ta, sita ta.

Dacă la unii mentalul este un haos total, alții pică în capcana ideilor fixe, chiar raționale ar spune ei.. iar în ambele cazuri pâlnia lor nu funcționează cum trebuie.  

Cândva, un reprezentant patriarhal puțin "agățat de o idee", la o întrebare pe care i-am pus-o despre femeie.. mi-a răspuns că "Femeii îi lipseşte mobila de la mansardă".. Total off de acest răspuns, mi-am dat seama de ce nu simțisem să îl urmez ca şi ceilalti, şi că, calea mea nu era aceaşi cu a lui. Acum, privind acolo, aş spune că Femeia are mai multă mobilă decât îi trebuie, mai bine zis, ea are toată mobila ce există în lume, şi aici intervine Divinul Masculin.. El intervine ca să-i aducă Ordinea. Discernământul. Părerea proprie despre orice, indiferent cum  este ea..  şi nu părerea ce şi-a format-o altcineva şi urmând calea acestuia. Atunci când alegi tu ceva, ți-o asumi și ai o experiență în spate ca susținere. În schimb, când te înalți spre cer doar pentru că îi urmezi orbește pe X sau Y, te agăți de experiențele acelor oameni și urmezi calea lor.. iar pentru că nu ai susținerea propriei experiențe riști să pici din paradis, doar ca să o experimentezi tu singur singurel. Dar asta este o altă poveste..

Când Masculinul nu are Ordine, el nu reprezintă acel Divin Masculin, el este reprezentant al unui masculin puțin rătăcit, căzut, şi uşor frustrat, a unei umbre dintr-o buclă de timp în care el este prins şi dacă nu eşti atent te trage după el în Caruselul lui.

Masculinul are misiunea de a face Ordine în Pâlnia Minții,  pentru a permite Luminii să treacă de Bariera Minții şi să coboare în trup. 

Din impulsul cosmic feminin, cu tot ceea ce este, ne luăm Spirit, Lumina, Chi-ul..

Ea are misiunea de a întrupa Spiritul, şi pentru a face acest lucru are nevoie de ajutorul masculinul. Din Întregul Ei, El pune în mişcare şi materializează... Face.. Implementează.. ceea ce a coborât din ea și ne este necesar Acum, pentru a-l  întrupa, și înpământa în Templu.

În Întunericul Femininului se coboară având Lumină, adica Ordinea Masculinului, astfel nu vom fi distrași de lucruri exterioare, neimportante și nu ne vom rătăci pe drum.

Astfel exersăm să găsim ordinea și echilibrul. Adunăm și învățăm să menținem Lumina ca să ne adâncim în Întuneric iar și iar cu becul interior aprins.

Chiar și în povestea noastră, pescarul pune lucrurile sale în ordine.. adună firul undiței frumos, lustruiește lemnul undiței.. el cunoaște ordinea, și din când în când cu coadă ochiului se uită la femeia schelet.. nu o ignoră, nu mai fuge ca descreieratul de emoții.

În atâția ani de patriarhat.. printre multe învățături limitative, există și practici care ne ajută să atingem liniștea minții. Iar Misterele Masculine se Învață, se predau, Se practică!

Cum aducem aerul în echilbru? Prin exerciții de respirație și respirația conștientă..

Cele mai multe persoane nu au Aerul - Mentalul în echilibru, și pe lângă faptul că există enorm de multe femei în energie masculină, cea mai mare parte dintre femei, nu își pot face ordine în minte și sunt extrem de consumate de această dezordine interioară. Ele(ei..) rămân fără energie, pentru că acesta se consumă mult în cap, apoi o parte merge spre organele vitale, rămânând mai tot timpul fără chef de viața, fără inspirație (Inspiră.. Respiră..), fără libido și funcționează pe mod de supraviețuire. Mantak Chia vorbește foarte frumos despre modul în care se distribuie energia, Chi-ul în corp.

Alți oameni au idei limitative, ai pică ușor în altă extremă, în capcana Minții raționale care a preluat total controlul asupra lor.

Poți ușor să-ți dai seama despre un om dacă are idei fixe prin cât de ușor acceptă ca posibilitate o idee nouă..

Când ești rănit și nevindecat ai să fugi de atâția oameni.. ai să fugi de atâtea experiențe.. ai să te ascunzi în lucru, în relații pasagere, în activități de tot felul..în prea mult sport, prea multă spiritualitate.. studii peste studii, jocuri, băutură.. și orice altceva care iți va ține mintea ocupată, fără complicații, fără sentimente.. fără emoții.

Mintea unui astfel de om este cumva forțată să fie mereu cu treabă ca să nu cumva să fie scăpată liber și de sub control și să tragă o privire cu coadă ochiului la Femeia schelet, la femininul dinăuntrul său și în subsolul său plin cu scheleți.. așa cum îndrăznește să facă pescarul din poveste pentru a se aduce în echilibru.

Mintea omului care este forțată să fie mereu cu treabă.. este tot gândirea dată omului de către prădătorul său, este o minte ce se minte singură foarte frumos.. ce are chiar un repertoriu impresionant de scuze.

Iar când ești deconectat de la Sursă, când antena ta nu e în Aer,.. în cap zeci de voci îți șoptesc mii de gânduri sau.. poate doar unul.. și pentru că inima nici nu ți-o auzi, nu e de mirare că asculți doar Posturi străine..

Dacă ai un gând clar și fix despre o idee, 100% al tău.. dar acel gând te va ține cât mai departe de inimă.. de bătaia Tobei tale..  ești departe de echilibru și nu ești pe calea de întoarce la Sine.

Bas-relief on the façade of Orvieto cathedral, depicting the Last Judgment. via Flickr

"Filozoful Descartes credea că a descoperit adevărul fundamental când a făcut afirmaţia: "Gândesc, deci exist".
De fapt, el formulase eroarea fundamentală: echivalarea gândirii cu Fiinţa şi a identităţii cu gândirea.."
Eckhart Tolle, Puterea Prezentului 

 

Femninul și Masculinul când se ignoră unul pe altul,

rezultă.. Lipsa Iubirii

Iar în timp ce tu crezi că deții controlul asupra ta, asupra vieții tale, din beciul cu scheleți în care ai ales să nici nu te uiți, ies la suprafață și se manifestă prin tine tot felul de automatisme, de fiecare dată când un buton declanșator din exterior îți este apăsat.

Este suficient ca cineva să pună o întrebare nevinovată și întregul tău război interior să iasă la iveală.

Este suficient ca cineva să își exprime părerea despre ceva anume.. și întregul tău arsenal ce-ți susțin Idea ta limitativă se va revărsa asupra acelei persoane.

Așa Reacționăm în loc să.. Acționăm.

Iar această reacție este o consecință a trecutului, a unei traume și răni nevindecate..

Și fără să observi că ai o idee veche, sau o rana nevindecată, întreaga ta viață minunată, se derulează orbitor și asurzitor ca o bandă stricată repetitivă.

Și Caruselul Timpului se învârte, și iar se învârte.. și tu stai pe loc în timp ce tot.. mergi.

 

Citez din Femeia care aleargă cu Lupii:

"Dacă suntem convinși că forța viață-moarte-viață încetează să mai acționeze după moarte, nu-i de mirare că unii dintre noi se tem să se angajeze într-o relație.

Perspectiva ca ea să înceteze ne înspăimântă. Nu vrem nici măcar să părăsim pridvodul și să întrăm în casa iubirii.

Ne îngrozește gândul că acolo în salon așteaptă Doamna Moarte, bătând nerăbdătoare din picior.

Dinaintea ei se află o listă cu tot ce are de făcut: într-o parte sunt înșirate cele ce trebuie să trăiască, iar în cealaltă cele ce trebuie să moară. Și ea ține morțiș să-și facă treaba. Este ferm hotărâtă să păstreze echilbrul.

Într-o lume fără suflet, trebuie să alergăm tot mai repede în căutarea acestui filament care să ardă veșnic începând de Acum. Or, miracolul pe care-l căutăm ia timp, timp pentru a-l găsi, timp pentru a-i da viață."

 

 

Femininul și Masculinul în Echilbru

Când aceste două forțe sunt în echilbru, se unesc și așa se naște Iubirea.

Restul e altceva..

"În poveștile înțelepte, iubirea este rareori o întâlnire romantică a doi îndrăgostiți. Poveștile din regiunile circumpolare, de pildă, descriu iubirea ca o unire a două ființe, ale căror forțe reunite îi permit uneia dintre ele, sau amândurora, să între în contact cu lumea Sufletului și să participe la destin ca la un dans cu viața și cu moartea."

Cu alte cuvinte, unirea interioară a femininului cu masculinul, și unirea intimă a două ființe permite uneia sau amândurora să pătrundă în interiorul său(lor) cu Lumină (masculin) și să aducă la suprafață din subconștient din întuneric (feminin), din beciul cu traume ascunde, femeia schelet, adică moartea la ceea ce a fost și nu le mai este necesar, moartea la ceva ce a venit momentul să fie distrus, pentru ca o nouă viață și o sămânța de suflet, de "Rodie" să pătrundă în acel Om.

"Forțele Viață-moarte-viață, fac parte din natura noastră. Este o autoritate interioară care știe pașii, care cunoaște dansul Vieții și al Morții. Ea știe când un anumit lucru ar trebui să se nască și când trebuie să moară.

Este un profesor înțelept, cu condiția ca noi să îi înțelegem ritmul."

Astfel Femeia Schelet își așteaptă pescarul în patul iubirii și cel ce este conectat la Sursă, și are Spirit în el, va Lumina calea spre interior și va răscoli în celalalt toate apele lui, (adică emoțiile sale) va face valuri prin actul iubirii și îl va face fie să fugă, fie să se oprească din alergătură și să se retragă în iglu, sau într-o peșteră, simbol al subconștientului, al introspecției.. și toate acestea pentru a reaprinde o Lumină și mai Vie în Inimă, sau într-un corp fără Toba lui.

Cu Femininul și Masculinul în echilbru, se coboară în Întunericul femininului. Nu oricum.. Dacă nu ai suficientă Lumină din Cer, adică din Spirit, riști să te pierzi pe drum în abis.

Călăuzit de spirit, de sursa de Lumină solară a masculinului, acolo în tărâmul de jos, în subsolul subconștientului, i se aprinde lumina în pieptul celui ca mort, sau adormit.. și cu multă răbdare și blândețe, exact cum face pescarul cu Scheletul, una câte una încep să apară la suprafață Umbrele, și în bătaia luminii rând pe rând încep să se vindece.

Acesta este dansul iubirii, un dans de curaj cu Femeia Schelet, o acceptare a ciclului firesc al Naturii, și că orice început are și un sfârșit, și orice a murit are și o sămânță de viață.

 

Moartea si Renașterea via  Morbidatomy

Ea, Femeia, este și Viața și Moartea, un ciclu firesc al Naturii.

Femeia Schelet este păzitoarea Vieții

Și nu mă refer la viața aceasta fizică muritoare a corpului și trecătoare, ci la viața Sufletului, la făclia pe care ea o păzește, și care trăiește dincolo de Moartea fizică. Așa că Femeia Schelet n-o să-ți gâdile ție Ego-ul.. 

Femeia este și Viața și Moartea, ea este Păstrătoarea Vieții în ambele forme fie că-ți place sau nu. 

Orice Femeie, are în ea Două Femei.

Cea ce dă Viață, Viața în Sine, și cea ce aduce Moarte la tot ce nu mai ai nevoie, care te Renaște iar și iar spre o variantă mai bună din tine, mai cu suflet, cu înțelepciune a Inimii, și nu mai cu mușchi sau doar cu creier..

Ea este cea din Lumină și este și cea din Întuneric.

Femeia Schelet este cealaltă Femeie.

"În majoritatea culturilor occidentale, diferite dogme și doctrine au ocultat caracterul real al Naturii Moarte până la a o separa complet de cealaltă jumătate a sa, Viața.

Moartea poartă întotdeauna în ea, germenele unei noi vieți."

Adesea ocultată și văzută ca Femeia interzisă, sau numită de unii cea căzută, păcătoasă, curvă.. vrăjitoare, demonică.. și lista poate continua..

Genesis: Creation of Eve; Adam - Eva - Lilith marble relief on the left pier of the façade of the cathedral; Orvieto, Italy via wikimedia

Mereu ne apare dualitatea Femeii..

Arhietipuri: Eva și Lillith

Golden Madonna - Black Madonna

Două Marii.. Maica Maria și Maria Magdalena

Lilith, femeie-șarpe pe Notre Dame de Paris

Lilit

 

Această este Femeia, Divinul Feminin ce trebuie îmbrățișat și aceasta este Lecția Femeii Schelet

 Totul este Ciclic.

Tot ce se Naște, Moare.

Tot ce are Început, are și un Sfârșit.

Să nu mai fugim de ea.

Să nu ne fie frică de emoțiile noastre și implicit de moarte.

Toată lumea vrea să rămână în viață dar prea puțini îndrăznesc să trăiască.

Asta din păcate nu pricepe Omul..

Cu cât fugi mai tare de Femeia Schelet, adică de corpul tău emoțional.. mai ales într-o Era ca aceasta a trezirii Divinului Feminin, și când totul se manifestă cu repeziciune.. ea te va pune față în față cu Ea ca să faci o alegere De Viață și De Moarte.

Iar când Femeia Schelet le iese oamenilor în cale este și pentru că ei n-au cunoscut-o niciodată..  iar Ea are pentru ei O Lecție a Naturii ei firești.

Iar ei se vor teme... și vor fugi de Ea ca și de.. moarte. Ceea ce Ea și Este..

Cam trist, nu?!

Dacă te tot ascunzi.. și nu îți vindeci rănile, nu renunți la vechile obiceuri distrugătoare și nu faci nimic ca să îți recuperezi fragmentele, prin acțiunile tale te îndrepți spre degradarea sufletului, spre Neființă și Ea îți va arăta asta negreșit.

Și pentru că în Subsolul tău se află toți demonii tăi.. și toate fantomele pe care nu vrei să ți le vezi și nu ai coloană să le privești în ochi..  mai devreme sau mai târziu, când Ea a decis că e destul, ți le va scoate iar și iar în cale.. pur și simplu .. prin marea ta Sala de Oglinzi..

Și ai să te miri de ce toate ți se întamplă doar ție, în timp ce tu îți vezi liniștit de lucru și treaba ta și de facebook.. și asta doar așa pentru că nu ai îndrăznit măcar să te uiți înăuntru, și nu mai cunoști sentimente, emoții și nu mai faci nimic pentru toba ta, pentru Suflet.

Dacă tu nu începi să faci curat în subconștient, mizeria începe să vină afară spre tine.

Și ce îți moare când vine Ea?

Când nu e atât de grav.. și nu e prea târziu.. mor iluziile, așteptările, moare dorința imensă de a avea, de a lua doar frumosul.. doar începutul.. moare ego-ul, vechiul tu.. dar când e prea târziu.. nu știu, poate se arată printr-un război, o pandemie.. o nebunie care să o oglindească pe Ea și ca tu să o vezi, și să nu o mai poți ignora.

 

"Înţelepciunea nu este un cadou, ea trebuie să fie persecutată, neacceptată şi cucerită.
A ajunge la esenţă este ceea ce eu numesc a merge prin deşert.
Când mergeţi prin deşert, vă întâlniţi faţă în faţă cu emoţiile voastre.
Dar când vă întoarceţi de acolo, toţi demonii se transformă în îngeri."
Don Miguel Ruiz

Femininul care nu cunoaște Femeia Schelet

 

Femeia care nu a cunoscut Femeia Schelet, nu se cunoaște pe ea și nu și-a cunoscut latura sălbatică.

Dacă Femeia-i rănită și ea nu s-a regăsit încă în adâncurile ei, te va urmări, va fi geloasă, posesivă, controlatoare, manipulatoare..

Rănită fiind, ea se va agăța cu totul de un bărbat pe care îl găsește că fiind salvarea sa. Ea este cea care face pasiuni. Ea este cea care caută să se căsătorească, ea este cea care își va dori un copil pentru a ține un bărbat lângă ea.

Femeia care nu își cunoaște scheletul, care nu își stăpânește apele ei interioare, va avea nevoie de promisiuni de viitor, angajamente din partea partenerului, pentru că ea nu își acceptă natura sa ciclică, că tot ce are început are și un sfârșit și nu acceptă moartea ca făcând parte din Ea.

Iar el va fugi de ea și de apele ei, pentru că apele ei împotmolesc.. e prea mult noroi. Emoțiile ei nu sunt aduse în echilbru, și plânge, se victimizeaza, inundă... 

În acest caz foarte mulți bărbați vor caută Cealaltă Femeie.. Femeia Schelet în o altă femeie.

Femeia rănită are nevoie de blândețe și multă multă răbdare, ca cea a pescarului blând ce o ajută să-și descâlcească firele și să revină la viață.

Și nu mă refer doar la pescarul dintr-un mascul.. ci din pescarul din tine femeie, cel ce se caută, se îngrijește, pune lucrurile, gândurile, relațiile, job-ul, viața întreagă în ordine. Și mă refer la natura ta feminină, la empatie, grijă, blândețe, iubire.. față de tine. 

Pentru a regăsi partea sălbatică din tine trebuie să înveți să te iubești, să accepți natura ta ciclică sălbatică, să accepți moartea ca parte din viață, și sfârșitul ca parte a începutului.

 

"Pentru a iubi, trebuie să fim puternici și înțelepți. Forța vine din Spirit, iar înțelepciunea din experiență cu Femeia-schelet."

Forța vine din Masculin adică Spirit.

Înțelepciunea vine din Intuiție. Ea se obține prin experiență a inimii, testarea apelor interioare, a Emoțiilor, prin experiențe în Feminin.

"Pentru a fi hrăniți toată viața, trebuie să acceptăm natura viață-moarte-viață și să dezvoltăm o relație cu ea. Atunci când nu mai rătăcim urmărindu-ne fanteziile, ci abordăm cu înțelepciune morțile necesare și nașterile miraculoase care crează adevăratele realități. Dinaintea femeii schelet, aflăm că pasiunea nu trebuie "căutată", ea este periodic generată și deci dăruită. Femeia-schelet ne arată că a trăi împreună suișurile și coborâșurile, toate începuturile și sfârșiturile, dă naștere unei iubiri inegalabile, devotate."

Doar când ești pregătit(ă), poți iubi, poți să îmbrățișezi și să oblojesti și cea mai nefericită parte a ta, și apoi a altuia, abia atunci poți ierta și te poți ierta. Atunci abia poți să-ți iubești demonii fără frică și alegi să privești femeia schelet drept în ochi.

Dar până atunci n-ai să-ți dai seama că te autopedepsești, n-ai să-ți dai seama că te biciuiești.

Până atunci..

• fie ai să fugi de frică din calea iubirii, a unei relații, sau după o relație.
• fie ai să fugi de teama controlului..
• fie ai să alegi să stai singur(ă) din teama de atașament,
• fie ai să fugi de teamă să nu suferi,
• fie fugi de frica Sfârșitului,
• de moartea la ceva ce nici n-a început,
• de frică să nu pierzi ce iubești..
• sau te mai miri ce alte credințe.

Iar mai rău.. din teamă de singurătate te dai pe mâna oricui îți este comod, unde nu există emoții, unde nu simți nimic..

Și uite așa fugind mâncând pământul de orice vine spre tine, fugi iar și iar din teama.. de a trăi.

 

 

Femeia ce și-a cunoscut Întunericul

 

Odată vindecată Femeia devine Sălbatică, și Una cu cealaltă parte din ea, Întunericul.. și va recunoaște ciclurile firești ale vieții, ale morții și renașterii. 

Deși orice moarte și sfârșit aduce suferință ea își va găsi puterea interioară pentru a restabili echilibrul apelor sale.

Această Femeie este cea care va avea Răbdare. Care Iubește necondiționat. Ea este cea care știe să aștepte și-l va lăsa pe pescar să pescuiască în apele ei doar când acesta este pregătit să-și asume singur riscul că există posibilitatea să-și aducă la suprafață propriile cadavre.

Aceasta este Femeia pe care patriarhatul a vrut să o mărite cu orice preț, să o predea de la un bărbat, tatăl, la un altul, soțul.. din cauza libertății ei. Aceasta este Femeia pe care au numit-o vrăjitoare, sau curvă, fată bătrână, care nu-i în rând cu lumea.. sau mai știu eu cum.. Toate acestea au lăsat răni adânci în subconștientul colectiv feminin.

Dar această femeie, feminin știe că omul este în continuă schimbare și nu toți pot ține pasul mereu.

Oamenii se schimbă tot timpul, vibrează diferit, și nu toți mai sunt pe aceași lungime de undă după un timp. Iar cum lumea exterioară se schimbă în funcție de cea interioară, când unul caută să se vindece în permanență și celălalt nu, va exista o mare discrepanță între acei doi oameni și ei ajung să se îndepărteze, să nu se mai intersecteze. Și uite așa relațiile se rup, și tărâmurile poveștilor lor se separă de la sine.

Pentru cine nu vrea să își ridice vibrația, Lumina îi va deranja foarte mult, de aceea Iubirea doare.. este mult prea dureroasă Lumina pentru că odată cu ea îi va scoate acelui om la iveală scheleții din beci la care nu vrea încă să se uite. Iar pentru cel ce vrea să se ridice, când greutatea îl coboară, și-l va ține pe loc sau îl trage în jos acesta va simți nevoie să se elibereze.

"Orice vânător, pescar încearcă să prindă comoară din Adândul Mării.. comoară din adâncurile și misterioasele ape Feminine.

Când într-o poveste se întâmplă acest lucru, știm că imediat se va deslănțui lupta între ceea ce trăiește în lumea de Sus și ceea ce trăiește, sau a fost refulat, în lumea de jos.

Într-un dans al iubirii, când se atinge și viața și moartea, unii mai vor să-o cuprindă, să facă curat, și lasă ce e de lăsat să moară în timp ce alții se opresc și fug. Nu toată lumea este destul de curajoasă să-și infrunde umbrele, ele-s ascunse-n adâncuri cu un scop și nu asta era comoara ce ei o căutau."

Și acum, când unul este pe punctul să bată în toba inimii și s-a pregătit și-o cunoaște pe Femeia Schelet de o viață întreagă, celălalt strigă.. "Încă Nu, Încă Nu.. sau Nu! Niciodată!"

 

Ca să Iubești, să te iubești ai nevoie de Curaj.

Toată lumea vrea să înțeleagă femeia, dar prea puțini sunt dispuși să se scufunde în adâncimile ei profunde. Toți vor să-i guste apele ei dulci, să se hrănească din energia ei dar fără să atingă adâncimea și Purul ei Întuneric de teamă să nu scoată vreun schelet la suprafață.. pentru că toți.. fug mâncând pământul de moarte, de moartea obișnuințelor lor.

 

În timp ce toți fug de Femeia Schelet, e amuzant și trist cumva că toți fug de Divinul Feminin pe care cei mai mulți îl așteptă să vină ca salvare a lor.. a vieților lor lumești. Când Ea salvează Suflete, nu Ego, și nici vieți ce se îndreaptă spre A Nu Fi și spre neființă.

 

Jurnal de sincronicități:

• O ascultasem nu de mult pe Gigi Young pe youtube și vorbea despre imagini, arhietipuri în care de cele mai multe ori un bărbat apare alături de două femei. ex. Adam cu Eva și Lilith.. Maica Maria - Maria Magdalena, Gold Madonna - Black Madonna 

• Am reluat lectura abandonată de ceva timp.. Femeia care aleargă cu lupii și am dat de povestea Femeii Schelet.

• Nu de mult scrisesem o postare despre realitatea noastră ca o Sala de Oglinzi, și cum peste tot era acelaşi subiect mă gândeam.. oare ce lecție au toți acești oameni de învățat?!

• Mai apărut postări despre Mărțișor.. "și în această zi din firul vremii tors de Baba Dochia se împletea funia Anului în fir alb și firul negru. Reprezentând iarnă și vara, ziua și noaptea, Moartea și Viața.. și aceste două fire răsucite, de lână albă și neagră se dăruiau în prima noapte cu Lună Nouă" ce era chiar a două zi pe 2.

Apoi mai povestea că în vechime Negru reprezenta Pământul, culoarea fertilității, apoi s-a transformat în roșu acesta reprezentând focul, pasiunea și sacrificiu.. pe când Albul reprezenta culoarea Morții și a iernii înghețate..

• Ca mai târziu.. să văd o glumă în care un domn postase ceva de genul.. Femeia este atât de bună încât fiecare bărbat ar trebui să aibe câte două..

Uii.. și mă gândeam cum are el parte de două în una şi habar nu are.. :)

• Apare asta via fb:

• Și m-am trezit scriind comentariu la postare...  Femeia..

Apoi gândindu-mă mai bine mi-am zis.. ce nebună.. era Yin și Yang. Da' mi-a stârnit un val de idei și m-am pus să le notez:

Da' cum să-mi mai scot asta din privire după ce am văzut-o, după ce am regăsit-o, după ce în ultimele zile tot văd Viață și Moarte și este Ea peste tot?

Și cum să mi-o pot scoate acum din privire când Știu că în fiecare Femeie sunt două, e Viață și.. Moartea de care toți fugim?

Până și noi femeile, atunci când nu suntem vindecate, de natura noastră femnină .. fugim..

Și cum de mi-ai apărut chiar azi, odată cu Mărțișorul, când pe vremuri noi răsuceam firul tău Alb ca lumina Vieții cu firul tău Negru ca al Morții și profund al Întunericului?!
Te-am găsit. 
Te recunosc.
Te iubesc Femeie!

Mulțumesc Divin Feminin.

Ca azi să revăd postarea cu Mărțișorul când am vrut să scriu despre ea și să observ că Albul firului era Moartea iernii în loc de Viață cum o văzusem eu.... și ea îmi păru când una, cand cealaltă, dar ea.... Este. Tot..

 

• Toate imaginile și citatele, mai puțin cele din Femeia ce dansează cu lupii, mi-au apărut în timp ce scriam la acest articol.. de ca și cum ceea ce deja gândeam nu era de ajuns și parcă toți cântau cu mine același cântec chiar dacă eu îl cântam acum pentru prima dată. vezi toate citatele aici
• De mult timp nu o mai ascultasem pe Suada Agachi, și numai ce vorbisem cu o prietenă de un seminar de-al ei la care am participat în urmă cu câțiva ani, apoi îmi sare în ochi un comentariu pus de cineva la o altă postare în care spunea că Suada descrie personajul din poza foarte interesant, și mă las purtată de val la ea pe pagină unde observ un video cu Arcana Majoră şi-l deschid.

Chiar vă recomand să căutați acel video de pe youtube, link aici.

Felul în care mi s-au dezvăluit acum cărțile acestea de tarot a fost uluitor..

Deși acum Femeia Schelet nu-mi mai era străină la Îndrăgostit am avut o Mare Surpriză.. 

Și iată-l iar pe El.. între cele două Femei.

Îndrăgostitul Arcana Majoră via Insta

Suada îl descrie ca pe un om între două alegeri, și chiar ca pe un bărbat care trebuie să aleagă între două femei, ea explică și cum cartea următoare îi trasează calea, destinul pe care el îl alege în funcție de femeia aleasă. Cartea următoare fiind The Chariot, cu cei doi cai ai carului său, care fie vor trage împreună spre același drum, fie trag unul în stânga, altul în dreapta și vor duce la distrugere.

Iar eu l-am văzut pe Om cu alegerea pe care trebuie mereu să o facă.. între Viață și Moarte!

Omul este mereu pus față în față cu cele doua "femei", cele două alegeri. El fie va alege Femeia Schelet ca să se vindece, să își înfrunte Fricile și să păstreze Vie Flacăra Sufletului.

Sau foe va alege mereu "Viața", partea de Suprafață din orice "femeie" fără a se duce vreodată în profunzime, fugind mereu de emoții, de simțire.. ignorând inima, cale care îl va duce spre Distrugere și Moarte a Sufletului.

 

The End.